Skimmingul original: tăblițele de la Sinaia?
Arta falsificării pare a avea profunde rădăcini culturale în România. Copiii specialiști în carding/skimming/whatevă sau SEO au învățat asta de la unii buni de tot, se pare.
Uite cum rămânem / intrăm în istorie: nominalizați la mari falsificatori:
Tadeu Hasdeu -aka- Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1836-1907) (Pseud) Romanian
Antiquities forgery
Was a scholar and archivist who was a pioneer in Romanian language and historical studies but was likely responsible for the so-called ‘Dacian’ or ‘Sinaia’ lead plates. These were gibberish texts, probably manufactured to substantiate Romanian cultural nationalism in the 1880s.
Legend has it that the lead plates are in fact copies made at the Nail Factory of Sinaia in about 1875 from the originals, which were made out of gold.(sursa)
Povestea, mai academică, e și pe wikipedia – e vorba de niște tăblițe descoperite pe la Mânăstirea din Sinaia despre care s-a susținut că sunt dacice și ne demonstrează o parte mare din istorie. Cum totul părea prea bun, teoriile științifice erau toate demonstrate și tăblițele arătau impecabil, pe principiul „dacă o afacere pare prea bună să fie adevărată, sigur nu e”, eu fost băgate în depozit la Muzeul de Arheologie și lăsate acolo, neîndosariate, că poate ascundem rușinea națională de a le fi declarat cândva probă a nemuririi noastre.
S-au trezit câțiva să spună că nu sunt cusute cu ață albă. Povestea unidirecțional susținătoare a adevărului istoric al tăblițelor e aici, loc care m-a făcut să mă întreb dacă asta e argumentația științifică la noi: tăblițele sunt originale pentru că spun ce vrem să auzim și nu ne oferă nicio surpriză…
Din aceeași zonă de argumentație științifică, îți ofer și un citat dintr-o adeptă a caracterului nefalsificat al tăblițelor: am plecat pentru că m-a făcut mafia din arheologie, nu pentru că am susținut prăpăstii.
Eu sunt doctor în lingvistică şi am fost cercetător la Academia Română. A trebuit să demisionez, din cauză că susţin teza autenticităţii scrierii de pe tăbliţele din plumb. E o zonă ocultată şi nu înţeleg de ce
(sursa)
Două gânduri, retorice:
- pe cine și la ce ajută ascunderea subiectului și întreținerea confuziei???
- când alții fac filme 3D despre viața mayașilor, noi încă ne luptăm în „strămoșii noștri au fost Atlanții”???
Și, firesc, la final, întrebările majore: câtă lipsă de inspirație să avem? Tăblițe, Solomon, probe de foc pentru păstrătorii secretelor, limba zeilor etc.? Furăm, furăm, nimic de zis, dar nici măcar inventivi nu suntem?
Tags: politice, publicitate, revolt

Articolul este de o imbecilitate înfioratoare şi dezvăluie autismul intelectual al autorului. Numai o minte ineptă poate contesta sumedenia de dovezi lingvistice, de corelări arheologice, de izvoare istorice (atâtea câte au rămas, după distrugerea lor sistematică) şi de analize metalurgice minuţioase. Curios sau nu, există mulţi cercetători străini interesaţi de aceste tăbliţe, pe care le consideră un izvor de lumină pentru istoria Europei. Numai românii trebuie ţinuţi în aceeaşi ignoranţă şi bicisnicie, căci altfel în zadar vor fi fost pe de o parte eforturile imperialiste (şi pretenţiile teritoriale aferente) şi pe de altă parte făurirea de istorii mai mult sau mai puţin revelate ale altor neamuri fără identitate şi ţară. Cel ce a scris astfel de aberaţii este fie un slujitor fidel al intereselor străine, fie un arivist intelectual care si-ar spulbera toate titlurile de 2 lei dacă ar susţine altceva, sau cel mai probabil continuatorul şirului de trădări identitare începute de V.Parvan şi A.T.Laurian. Pseudo-prezentarea de faţă poate fi utilă însă cuiva ce se află la stadiul de instrucţie/educaţie al benzilor desenate. Pentru restul recomand cu tărie studiul sistematic şi aprofundat.
Comentariul este de o imbecilitate înfiorătoare și nu face diferența între o operă de cercetare științifică sau nu și probleme de comunicare. Cine a „scris astfel de aberații” este cel care se află în pagina „about”. De unde comentatorul putea să-și facă o impresie despre problemele abordate pe acest blog. Ar fi putut lesne să vadă că postarea nu se referă la dovezi sau nu, la autenticitate sau nu, ci la comunicarea respectivei chestiuni. Dar, când mintea ne este limitată la domeniile noastre și ne simțim cele dragi atacate, vedem roșu în fața ochilor și uităm să și respirăm.
Cu toate acestea, mulțumesc pentru comentariu. Îmi întărește convingerea că e nevoie de altceva pentru a putea comunica bogățiile acestei țări.