O nouă campanie. Proastă

Astăzi îți mai vorbesc un pic de campanii sociale. Cum sunt eu mai contra, așa, vorbesc și azi de rău și îți arăt cum distrugi o idee bună.

Pentru mine subiectul a pornit în RATB, zilele trecute, când mi-a zgâriat urechile o tanti care zicea la difuzoarele din autobuz

Un click în lumea virtuală te poate transforma într-o victimă a traficului de persoane în lumea reală

Primul meu gând a fost să mă întreb cât de nepregătit e cineva să scoată un slogan mai lung decât un anunț la cartofi cu reducere într-un pliant de la real. (ai văzut cât de greu de citit e fraza de dinainte?)

Apoi m-am întrebat cât de neștiutor e cineva despre internet să spună că ajungi victimă de traficanți cu un click.

Ultima întrebare a fost de unde și până unde online-ul nu e real.

Am zis că sunt cam multe întrebări să nu caut mai departe subiectul. Acum nu-mi pare rău, pentru că pot să-ți arăt cum se aruncă bani publici pe fereastră când îți bați joc de o idee bună.

 

Actorii

Îți prezint actorii: Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (recunosc, nu știam că avem și o agenție națională împotriva a ceva…) și Asociațiile AIDRom și Caritas (regret enorm că această organizație, pe care o respect mult, e în acest joc, dar asta e viața, nu facem numai lucruri bune).

 

Ideea

Ei au pornit de la o idee nu chiar rea: traficanții de persoane racolează și prin internet și oamenii ar trebui conștientizați. Plozii care nu știu carte dar cred că știu cum e cu online-ul ar trebui să verifice unde aplică și ar fi bine pentru ei să nu se ia după orice oferte care le promit marea cu sarea.

 

Rateul 1

De la idee la implementare, însă, e un oarecare drum. Mai întâi au ratat numele campaniei.

Caut loc de muncă … via Internet

Așa, ce e rău cu site-urile de locuri de muncă? Închipuie-ți care era rezultatul dacă această campanie era de succes… Păi mai putea Călin Fusu să angajeze ucenic și mâncător?

Atacând o problemă punctuală au transmis un mesaj generalizator: oricine caută online un loc de muncă se expune traficanților de carne vie. Numai enunțând acest mesaj îți dai seama câtă tâmpenie e în el.

 

Rateul 2

Cred că de la rateul 1 încolo lucrurile au luat-o pe o spirală de alegeri neinspirate. Sloganul, de care îți spuneam mai sus și pe care ei îl consideră „mesajul” campaniei, e incorect, inabil și nu e practic. Motivele le-am enumerat în deschidere.

 

Rateul 3

Comunicarea campaniei e făcută numai cu greșeli. La linkurile pe care le-am pus la capitolul actori vezi anunturile campaniei pe cele 3 site-uri ale organizatorilor.

Vezi vreun material informativ? Vreun logo al campaniei? Vreun mini-site pentru campanie? Ceva indicații despre cum să te alături campaniei? Doar pe site-ul AIDRom apar două numere de telefon de help-line!!!

Cum să faci o campanie de informare fără să dai materiale informative?

 

Rateul 4

Ideea de a populariza campania prin internet nu e chiar rea. E interesant să te lupți cu armele inamicului dar, când o faci, trebuie să te pregătești de luptă cum trebuie. Am găsit (eu, că organizatorii nu-mi dau vreun link) o pagină de facebook a campaniei aici. Din 14 aprilie, când a început campania, au strâns … 105 like-uri și 6 oameni care să vorbească despre pagină…

Dacă te uiți peste informațiile utile înțelegi și de ce lumea nu e implicată: alea sunt informații utile? 14 puncte despre ce să faci înainte de a pleca, ce să nu faci și cum să reacționezi dacă ești în pericol? Asta e toată munca de informare?

 

Rateul 5

Pe pagina de facebook am gasit și niște „vizualuri” ale campaniei. Cred că sunt făcute în PowerPoint… Ce mesaj transmit ele? Câte greșeli sunt aceste imagini, atât din punct de vedere al comunicării, cât și al corectitudinii? Nici nu încep să răspund la întrebările astea pentru că aș mai scrie un mic articol separat și tu nici n-ai nevoie că înțelegi și singur.

Dar nu mă pot abține și îți prezint producțiile.

Concluzii

Cred, cum îți tot spuneam în micul șir de posturi despre CSR, că o campanie socială trebuie să aibă standarde de evaluare similare campaniilor comerciale. Cred că simplul fapt că vorbim de oameni din sectorul public sau din sectorul non-profit nu este o scuză pentru delăsare și execuție rușinoasă.

Așa ajung idei bune să fie aruncate la coș, așa nu ajung instituțiile noastre să respecte puterea internetului (după o asemenea campanie câți oameni din MAI vor spune „hai, bă, lasă-mă cu internetul ăsta că am băgat și noi bani acolo și a ieșit o mare bășină”?), așa pierdem timp și cheltuim din puținii bani pe care nu-i avem fără să găsim soluții.

Chiar dacă mă voi repeta, voi scrie de rău despre campanii publice sau ONG-istice făcute în dorul lelii de fiecare dată când le voi vedea. Poate, la un moment dat, cineva se va sesiza și va reuși să facă un proiect serios de profesionalizare a sectorului non-profit.

Singura diferență între o societate comercială și cei care nu sunt înregistrați la Registrul Comerțului ar trebui să fie faptul că la finalul anului ce e în plus în contabilitate nu se ia de nimeni acasă. În rest, nu ar trebui să lăsăm standardele mai jos.

Poate și Protecția Consumatorului ar trebui să se implice, să amendeze asemenea campanii pentru mesaje eronate, așa cum se implică în cazul societăților comerciale. Până la urmă, nu e nicio mare diferență fundamentală în minciunile livrate, nu?

Tags: casnice, CSR, facebook, online, politice, revolt, social media, thinking