Pentru un Program Național de Vasectomie

El stă în mijlocului drumului (nu pe trotuar, acela e opțional). Copilul (sub 2 ani) stă liber, la vreo jumătate de metru de el, uitându-se oarecum nedumerit la el. El se agită cu căruciorul. Începe să sune telefonul. El zice:

- Asta trebuie să fie mă-ta. Alo, da? Ce dracu’ să fac? Mă lupt cu astea aici și ăsta nu stă dracului liniștit, plânge, chirăie.

Ca să conducem o cutie de tablă (sau fibră de carbon, după caz) dăm examen.

Ca să schimbăm cutii care distribuie curentul în case dăm examen.

Ca să dăm unora șansa să pice examene dăm, la rândul nostru, examen.

Ca să ne perpetuăm ADN-ul nu dăm niciun examen. Credem, cumva mistic, în selecția naturală. Să nu uităm că tot ce s-a demonstrat (poate) despre ea este că a funcționat până acum. Dacă cineva a trecut până acum pe verde, înseamnă că și mâine va trece pe verde? Sau, altfel, introducerea examenului de păstrare a capacității reproducătoare nu ar fi tot un pas în selecția naturală? S-a ajuns la un punct în care omenirea este capabilă să-și construiască temeliile propriului viitor, nu mai este la mână forțelor naturii; o astfel de temelie poate fi examenul de capacitate intelectuală reproductivă.

La câți bani dăm pentru cornul și laptele, cred că se pot găsi niște bani pentru un asemenea program. Aș zice să îi luăm de la investiții. Poate nici nu o să mai avem atâta nevoie de autostrăzi, se eliberează încet-încet. Iar costurile putem să le ținem sub control, cumva: invităm doctorițele să opereze voluntar.

Nu, nu glumesc. Și vorbesc despre bărbați. Similar putem scrie și despre femei.

Tags: nedumeriri, politice, revolt, thinking