Rugăminte pentru un prieten (please, have a brain!)

Draga mea cunoștință,

Dragul meu prieten,

Nu sunt eu guru-ul internetului și cheia succesului inteligent, inovativ și creator, degrabă dătătoriu de profit, trafic și imagine exclusiv pozitivă,

Sunt doar un utilizator, individual și pe persoană fizică (autorizată, uneori), al unor servicii pe internet numite socializare online. Care a încercat să-și păstreze mărimea rețelei la acel nivel pe care îl poate gestiona și unde poate să știe cine sunt oamenii pe care îi citește.

Te rog, pentru prima și ultima oară, să mă respecți ca atare. Respect înseamnă să îți folosești neuronii și la altceva decât la a pune pălăria pe ei.

Dacă îmi ești prieten, nu mă invita la un concert la Boița pe facebook. Știi că stau la București. Dacă vrei atât de tare să-mi mișc curul și mașina taman până acolo, ai decența și anunță-mă. Direct, personalizat. Cumva, mă îndoiesc că asta vrei, și tu îți dai seama că nu o sa vin unde a înțărcat bălaia… Probabil că vrei altceva de la mine – poate vrei să îți promovez evenimentul între puținele mele cunoștințe. Atunci, spune-mi așa. Nu am tarife de influencer, dar există câteva cazuri în care îmi place să mă implic. O fac pe gratis (încă). Poate o să te refuz, poate nu; oricum ai mai multe șanse decât să-mi trimiți o invitație la grămadă. La aia nu răspund. Nu mă lua de prost, te rog.

Tot așa, nu mă invita la susținerea oricăror cauze. Încearcă să te gândești dacă au vreo legătură cu mine, dacă m-ai auzit vorbind de subiectul cauzei, dacă e ceva ce m-ar putea mișca. Dacă nu m-ai auzit dar, totuși, vrei neapărat să particip, scrie-mi întâi. Întreabă-mă dacă mă interesează subiectul, dacă vreau. Poate vreau, poate nu, dar, cândva, o sa vrei să susțin și altă cauză; poate aș fi vrut și eu să știu de ea. Dacă m-ai agasat de prima dată, crede-mă, nu te uit. Dar nici nu iți mai citesc invitațiile. Știi că nu merg cu turma. Nu mă băga în ea. Oh, și get a life, indeed: vrei să susții o cauză, fă-o cu fizicul, dă un exemplu.

Dacă ești om și nu dobitoc (i.e. animal dotat cu inteligență redusă, aflat pe o treaptă inferioară omului pe scara evoluției), dă-ți seama singur că 100.000 de tricouri, 1.000.000 de ochelari de soare, 50.000 de netbookuri, 10.000 de iPad-uri nu se dau gratis. Nimeni nu muncește voluntar pentru tine, ar fi o operațiune economică fără sens. Și, te rog mult, dă-ți seama că niciunul din cele de mai sus nu e un eveniment (știi că asta e traducerea lui event din engleză, nu?). Logica minimă îți spune că e o țeapă. Nu mă aștept să știi de ce și cum, e o chestie mai tehnică și tu nu știi ce semnifică fiecare led de pe carcasa calculatorului. Ceea ce nu e un lucru rău, știi alte lucruri și ești bun la ele. Dar logica nu ține de vreo pregătire particulară, ai studiat-o în liceu și ai trecut, că altfel nu intrai în Bac. Dă-ți seama că e ceva putred și nu lua parte, așa cum nu îți cumperi carne cu muște pe ea de la măcelărie.

Nu în ultimul rând, te rog nu mai folosi un cont de persoană fizică să îți promovezi serviciile. Dacă nu ți le cumpăr din magazinul tău, nu o să le cumpăr nici de la tine. Pari un bișnițar ordinar. Știu că nu ești, așa că îți spun acum că e mai bine să te gândești înainte să te îmbraci în alb de sus până jos și să ieși în intersecție vânzând replici chinezești de mobile. E ok să promovezi lucruri în care crezi sau pentru care muncești. Dar nu e ok să faci numai sau în principal lucrul ăsta; dă-mi un motiv să te urmăresc pe tine, nu pe angajatorul tău sau firma ta. Dacă ți-ai pus la profil o poză de om, comportă-te ca atare. Dacă nu ești om, pune sigla firmei.

Dacă vrei să (mai) ai o legătură virtuală cu mine, încearcă să înțelegi ce te-am rugat. Nu sunt buricul pământului, nu o să suferi după ce plec eu din rețeaua ta. Dar nici tu nu ești buricul pământului meu și nici eu nu o să sufăr dacă te dau afară din rețeaua mea. Ba mai mult, IQ-ul mediu al rețelei o să crească, o să am pagina plină cu lucruri mai inteligente și o să pot să le aloc lor mai mult timp. O să am o viață mai bogată.

Te vreau în rețeaua mea. Dar vreau să știu despre tine, vreau să citesc ce ai tu să-mi spui, n-am nevoie de o portavoce fără personalitate a altcuiva sau a altceva sau de un robot programat să se excite când citește „gratis”. Dacă nu ai nimic de scris care să fi trecut prin personalitatea ta, nu e o problema. Taci. Ești mai inteligent așa.

Hai, te rog… Poți. Nu e fizică cuantică. Dar nu e nici păcălici. Sau m-am înșelat eu candva demult în ce te privește…

Tags: nedumeriri, online, revolt, social media